joi, 22 martie 2012
luni, 19 martie 2012
Apel pentru Formularul 230!
Facem un apel către toţi care doresc să ne ajute la consolidarea si restaurarea Bisericii Nicorita din Iasi
important monument istoric, redirectionand 2% din impozitul dumneavoastra pe venit (bani deja opriti de stat) catre biserica noastra.
Formularul deja completat cu datele Parohiei Nicorita il puteti descarca direct din atasamentul acestui mesaj.
Va multumim.
luni, 12 martie 2012
Popa Duhu (Parintele Isaia Teodorescu) la Biserica Nicoriţa
Un personaj literar cu existenţă reală – Popa Duhu
Literatura abundă în exemple de personaje cu corespondent în realitate, individualităţi care, prin trăsăturile lor de caracter, au alimentat imaginaţia scriitorilor. Literatura autohtonă nu face excepţie, unul dintre ele fiind eternizat de condeiul lui Ion Creangă. "Un popă îmbrăcat în straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul slugapleş, mergînd cu pas rar, încet şi gînditor, răspunzînd îndesat cui nu-l trecea cu vederea, căscînd cu zgomot cînd nu-şi găseadumitale omul cu care să stea la vorbă, făcînd lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iaşi", acesta este portretul cu care debutează una dintre scrierile povestitorul humuleştean: "Popa Duhu". Cel descris este părintele Isaia Teodorescu, poreclit Popa Duhu pentru că era un om hîtru, priceput la vorbe de duh şi satiră. Viaţa acestuia s-a intersectat de cîteva ori cu aceea a lui Ion Creangă, căruia i-a fost profesor la Şcoala domnească din Tîrgu Neamţ şi pe care apoi l-a întîlnit şi în "dulcele tîrg al Ieşilor". După ce a slujit prin mai multe locuri, părintele Duhu a ajuns îngrijitor la biserica Nicoriţă din Tătăraşi, care a devenit cel din urmă punct al traseului său pămîntean: "Şi-a dat duhul, tocmai cînd ajunsese îngrijitor la biserica Nicoriţă din Tătăraşi". O bisericuţă ctitorită la 1627, de hatmanul Nicoară, care acum, măcinată de timp şi de uitarea contemporanilor, stă să se prăvălească. Şi să acopere istoria atît de îndelungată pe care a cunoscut-o şi atît de pitorească, prin cei care i-au călcat pragul. Părintele Ioan Leonte, care slujeşte în prezent aici, pe o străduţă de lîngă piaţa Chirilă, se luptă pe toate căile pentru conservarea edificiului şi preţuieşte ca nimeni altul cele cîteva cărţi şi obiecte vechi care leagă timpul nostru de acela al lui Isaia Teodorescu-Popa Duhu. Cîteva Evanghelii vechi, printre care una datînd din 1812, un ceaslov de la 1858, potirul, candelele din argint a căror lumină a fi aprins-o şi stins-o şi personajul portretizat de Creangă. "Creangă însuşi a trecut pe aici, menţionează un înscris din vremea aceea, chiar pentru a-l vizita pe fostul său profesor, înainte de a lua drumul către Eternitatea", zice părintele Ioan Leonte. Popa Duhu i-a fost şi model tînărului său învăţăcel, în descrierea căruia, subliniază literaţii, Creangă ar fi proiectat şi multe din propriile trăsături. Nişte proptele uriaşe din piloni de lemn, instalate acum cinci ani pentru a evita prăbuşirea, măcinate şi ele deja de ploi şi zăpezi, dau un aer ciudat lăcaşului, accentuînd şi mai tare starea critică în care se află: piatra de carieră şi cărămizile se văd cu ochiul liber, cîteva fisuri se înalţă ameninţătoare de la baza edificiului pînă către turle. Deşi Popa Duhu murea aici "în uitare şi singurătate", scrisul lui Ion Creangă l-a eternizat ca personaj, legîndu-l definitiv de bisericuţa tătărăşană. A cărui memorie o conservă cu devotament, aşezat în paginile cărţilor.
Oltiţa Cîntec
miercuri, 7 martie 2012
vineri, 2 martie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
